Copilul tau este mai retras? Cum privesti tu lucrul asta? Vreau sa iti aduc in atentie astazi cateva modalitati in care sa te porti cu un copil care are un comportament rezervat. Eu le aplic, poate te inspira si pe tine.
TweetM-a sunat ieri o prietena sa-mi povesteasca despre banchetul de final de clasa a patra al fetitei ei, Carina. Am ascultat-o cu placere, Carina fiind un copil pe care ii admir mult pentru calitatile sale. Fetita este minunata, e o placere sa vorbesti cu ea, o fiinta delicata si cu talente artistice mostenite de pe linia paterna, in familia tatalui sau studiindu-se muzica.
Maria, prietena mea, mi-a descris emotia pe care a simtit-o in timpul banchetului, cand copiii isi faceau unii altora “promisiuni pe viata” de a pastra legatura, pentru ca multi urmau sa plece din clasa a cincea la alte scoli. Mi-a descris jocurile copiilor si placerea lor de a fi acolo impreuna, legatura de suflet care se simtea intre ei dupa cei patru ani petrecuti in acelasi colectiv. Daca ai participat la vreun banchet de sfarsit de an in calitate de parinte, stiu ca iti imaginezi exact ce a simtit prietena mea! Iar daca nu esti parinte, cu siguranta iti amintesti emotiile pe care le simteai la evenimentele tale de sfarsit de clasa!
Am simtit la un moment dat o neliniste in glasul prietenei mele, intrerupand emotia pe care mi-a transmis-o prin povestea ei. Maria este o persoana care stie ce vrea de la viata, cu un stil direct, careia ii face placere sa fie in centrul atentiei. Ce a produs schimbarea starii ei sufletesti? Maria observase ca fiica ei era mai retrasa in unele momente la banchet, ca nu lua parte in permanenta la glumele celor mai multi din grupul colegilor ei. Prefera sa isi priveasca colegii, decat sa se aventureze in discutii zgomotoase. Maria mi-a spus “Carina este timida. Nu-mi place lucrul asta. Nu stiu ce sa fac pentru a o face sa fie altfel, sa scape de timiditate.”
Multi copii sunt etichetati ca fiind timizi. Psihologii sustin ca timiditatea nu este o insusire negativa pana la urma. Timiditatea poate fi un ajutor sau “o piatra de moara” pentru un copil, depinde in parte de modul in care este gestionata.
Un studiu facut de Universitatea Stanford in cadrul Programului de cercetare a timiditatii, condus de Philip Zimbardo, arata ca 40% din persoanele adulte intervievate se considera timide. Alti 40% au declarat ca au fost timizi in trecut, 15% ca sunt timizi doar in anumite situatii si doar 5% afirma ca nu au fost niciodata timizi.
Iti voi spune in continuare 6 solutii pe care le poti aplica in relatia cu un copil timid, asa cum i le-am impartasit prietenei mele.
1 Priveste timiditatea ca pe o trasatura pozitiva, atunci cand asa se manifesta
Timiditatea este o trasatura de personalitate, nu o vina. Unii dintre cei mai placuti oameni pe care ii cunosc sunt timizi. Aceste persoane sunt agreabile, ascultatori atenti, persoane care prin simpla lor prezenta intr-un grup te fac sa te simti binevenit, fara a scoate un cuvant.
Specialistii sustin ca nu e nimic in neregula sa fii timid. Sunt persoane care apreciaza ca a fi timid inseamna sa ai probleme si considera ca un copil timid are cu siguranta o stima de sine scazuta. De cele mai multe ori, aceasta eticheta care se pune este cat se poate de nedreapta. Multi copii timizi au o stima de sine puternica. Ei au acea pace interioara care straluceste, pe care o poti observa daca esti atent. Vei vedea ca un copil timid cu o imagine de sine sanatoasa mentine contactul vizual cu partenerii dintr-un grup, este politicos, linistit si multumit cu sine insusi. El este doar tacut, are un comportament bun si este o persoana agreabila, in prezenta careia ceilalti se simt confortabil. Unii copii considerati timizi au o gandire profunda, sunt precauti si se imprietenesc mai greu cu strainii. Ei doresc mai intai sa evalueze daca o noua relatie de prietenie “merita efortul”.
Privind lucrurile asa, vei vedea timiditatea copilului tau ca fiind o trasatura pozitiva.
2 Ajuta-ti copilul sa-si construiasca o stima de sine ridicata, cand foloseste timiditatea pe post de paravan
Psihologii ne arata ca in unele cazuri, copiii se ascund in spatele etichetei de timiditate pentru a nu arata acea parte a imaginii de sine care nu le place. Se ascund ca intr-o carapace, folosind timiditatea ca pretext in fata unor incercari de a persevera intr-un anumit domeniu, de a-si imbunatati anumite abilitati. In aceste cazuri, timiditatea este o piedica, consolidand o stima de sine scazuta. Rolul tau este sa-i oferi copilului o educatie prin care sa ii construiesti stima de sine, fiind un parinte in care el poate avea incredere, reducandu-i autoaprecierile negative si interiorizarea supararilor sale. Exerseaza prin joc de rol expunerea copilului la situatii sociale pe care el le percepe ca dificil de abordat.
3Imbratisaza-ti copilul
Acum, vei sti sa recunosti ca ai un copil sensibil, delicat, atent, intelegator, grijuliu, linistit, o persoana multumita cu sine si fericita. Imbratisaza-ti copilul! Datorita lui, lumea va fi un loc mai placut!
4 Evita eticheta de “timid”
Desi avem tendinta sa “ajutam” copilul timid, aminteste-ti ca nu poti sterge aceasta trasatura din personalitatea lui. Cu cat vei insista in a-i spune sa nu fie timid, cu atat copilul va da inapoi. Nu-ti eticheta niciodata copilul ca “timid”! Auzind aceasta, poate sa creada ca este ceva in neregula cu el si isi va putea accentua timiditatea. Daca esti nevoit sa folosesti cuvinte pentru a-ti descrie copilul, psihologii iti recomanda sa utilizezi cuvinte ca “retras” sau “rezervat”. Etichetele pot afecta si modul in care ceilalti iti vor trata copilul, devenind nerabdatori sa il “ajute” pe cel mic sa scape de timiditate.
Asadar, inaintea unei vizite sau a unui eveniment, evita sa pui o presiune prea mare pe performanta sociala a copilului tau, din dorinta ta ca acesta sa faca o prima impresie buna. Pe masura ce se va simti in largul lui, copilul va gasi o punte de comunicare cu ceilalti.
5 Pregateste-ti copilul inainte sa-l “arunci” in lumina reflectoarelor
Un copil mai retras nu se va simti confortabil daca il “impingi” in fata unei multimi de oameni fara sa fi fost avertizat dinainte. Poti proceda insa cerandu-i permisiunea, separat de privirile celorlalti: “Interpretezi atat de frumos aceasta poezie, ai vrea, te rog, sa reciti pentru musafirii nostri de azi?” Acest mod de adresare ia in considerare nivelul de confort al copilului in momentul in care isi arata in public abilitatile. Unii copii sunt nascuti actori. Abia asteapta sa se afle pe scena in fata unui auditoriu. Altii se simt in largul lor pe scena gradual, pe masura ce isi dezvolta aptitudinile. Mai intai prefera sa interpreteze pentru ei insisi, apoi pentru parinti (pentru ca vor fi apreciati, chiar daca mai fac greseli).
6 Daca tu esti extrovertit, fii mai rezervat in preajma copilului tau
Combinatia intre un parinte extrovertit si un copil retras poate accentua timiditatea acestuia din urma. Sa continuam scenariul de la punctul anterior, in care musafirii il intreaba pe cel mic cum se simte la scoala. Parintele intervine in urmatoarea secunda, in timp ce copilul deschidea gura sa raspunda: “Copilul meu se simte …”, descriind detaliat sentimentele celui mic. Musafirii il intreaba din nou pe copil: “Asa te simti, cum a descris mama ta?”. Insa tot mama continua sa raspunda: “Aaa, si la scoala mai este…”. Pe masura ce mama detaliaza, copilul se interiorizeaza din ce in ce mai mult, astfel ca la final mama i se adreseaza: “Hai, draga, nu fii timid! Spune-le musafirilor cum te simti la scoala!”
Desigur, mama este foarte grijulie si doreste ce e mai bun pentru copilul sau, temperamentul ei fiind cel care o face sa nu tina cont de dezvoltarea sociala a fiului. Aceasta nepotrivire de temperamente il retine pe copil sa isi dezvolte abilitatile de comunicare (cel putin in prezenta mamei) si pe mama sa-si dezvolte abilitatile de bun ascultator. Fara sa judece care temperament este mai bun, specialistii recomanda in astfel de situatii ca daca mama devine mai rezervata in preajma copilului ei, acesta se va exterioriza mai mult in prezenta ei.
Primul lucru important pe care il poti face pentru copilul tau este sa eviti sa-l etichetezi ca fiind timid.
Tu te-ai regasit in vreo situatie descrisa? Cum ai actionat? Te rog impartaseste-ne din experienta ta, scriind un comentariu sub articol.
Iti multumesc si iti doresc o zi minunata!
Cu drag,
Corina
Tweet
Sunt atat de multe nuante, introvert, timid, fara incredere in sine….
Am citit o data un articol foarte bun pe tema asta
Why the world needs introverts, dar vad ca acum nu mai e postat pe nicaieri
“This content has been removed as our copyright has expired.” 🙁
eu am un baietel introvert, foarte indraznet, (si fara prea mult respect fata de autoritate) si un copil extrovert, foarte timid 😀 Etichetele de nici un fel nu sunt bune, trebuie sa le lasam copiilor libertatea sa exploreze, etichetele ingradesc
Este destul de greu cand esti extrovertit si copilul este timid… asta e cazul meu si muncesc mult sa controlez situatia.
Asa este, si eu am observat lucrurile acestea!